Bucureștiul a ajuns într-o situație fără precedent pentru o capitală europeană: operatorul de transport public de suprafață, cu peste 9.000 de angajați și sute de mii de călători pe zi, se află în insolvență. Tribunalul București a deschis procedura generală pe 8 septembrie 2026, la a doua cerere a companiei, după ce prima fusese respinsă pentru un dosar incomplet. Autobuzele, tramvaiele și troleibuzele circulă în continuare, dar compania funcționează de acum sub controlul unui administrator judiciar. Potrivit unei analize a think-tank-ului financiar Frames, insolvența STB nu este un accident și nici o surpriză. Fiecare cheltuială este verificată, iar datoriile trebuie renegociate într-un plan de reorganizare.
„Insolvența STB nu este un accident și nici o surpriză. Este rezultatul unui deceniu în care transportul public a fost tratat ca un serviciu social nelimitat, fără o legătură reală între cost, calitate și preț. Problema nu a apărut în 2026, doar a devenit imposibil de ascuns”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.
Cum s-a ajuns aici
Datele publice arată o companie care a funcționat ani la rând în pierdere structurală. La sfârșitul lui 2025, STB avea plăți restante de aproximativ 1,14 miliarde de lei. Datoriile totale, inclusiv penalitățile, sunt estimate de administratorul judiciar la peste 3 miliarde de lei. Primarul general a descris compania ca fiind în „insolvență nedeclarată” încă din 2020.
Mecanismul a fost simplu și distructiv. Biletul a rămas mult timp foarte ieftin, la 1,3 lei timp de peste un deceniu, apoi la 3 lei din 2021. Costurile cu salariile, energia, combustibilul și mentenanța au crescut însă continuu. Diferența a fost acoperită de subvenția Primăriei Capitalei, care a urcat de la circa 505 milioane de lei în 2015 la peste 1,2 miliarde de lei în 2020 și a continuat să crească. Transportul de suprafață consumă astăzi aproximativ o treime din bugetul Primăriei Capitalei.
Subvenția nu a acoperit niciodată integral costurile, așa că STB a început să nu-și mai plătească furnizorii, taxele și contribuțiile. Datoriile au generat penalități, iar penalitățile au generat popriri pe conturi. Banii primiți de la primărie erau blocați automat pentru datoriile vechi, nu mai ajungeau la operarea curentă, iar cercul se închidea. În toamnă, Fiscul a pus sechestru pe sediul companiei, iar Primăria a fost nevoită să garanteze o datorie către ANAF cu aproape 400 de autobuze.
Cauzele țin și de gestiune. În anii precedenți s-au acumulat contracte considerate păguboase, o structură de personal supradimensionată în zona administrativă, furturi de combustibil investigate penal și o flotă întreținută cu costuri mari. Bucureștiul a ajuns să plătească pentru transportul public mai mult decât multe capitale europene, raportat la bugetul său, fără să obțină aceeași calitate a serviciului.
„Când doar 18% din costul transportului este acoperit din bilete, iar restul vine din buget fără reguli clare de performanță, compania nu mai are niciun motiv să fie eficientă. Fiecare problemă se rezolvă cu o subvenție mai mare, până în ziua în care bugetul nu mai poate plăti”, explică Adrian Negrescu.
Provocările administratorilor
Consorțiul de administratori judiciari are de rezolvat simultan trei probleme. Prima este continuitatea serviciului: transportul nu se poate opri nicio zi, așa că restructurarea trebuie făcută din mers, cu salariile și combustibilul plătite la timp. Prin insolvență, conturile companiei nu mai pot fi poprite, iar subvenția ajunge direct la operare. Datoriile vechi urmează să fie plătite eșalonat, printr-un cont dedicat creditorilor.
A doua provocare este reducerea costurilor. Primele măsuri au fost deja anunțate: 796 de preavize de concediere și desființarea a 919 posturi vacante. Urmează renegocierea sau denunțarea contractelor dezavantajoase, care e posibilă legal doar în insolvență.
A treia provocare este negocierea cu creditorii. Tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat, iar prima adunare a creditorilor are loc pe 17 noiembrie. Planul de reorganizare trebuie să le convingă pe firmele care așteaptă bani de ani de zile că o parte din creanțe vor fi recuperate, chiar dacă penalitățile vor fi tăiate.

Cum funcționează transportul public în alte capitale europene
Comparația cu marile orașe europene arată că nicio rețea de transport public nu se autofinanțează integral. Diferența față de București stă în reguli, transparență și echilibrul dintre bilet și subvenție.
La Viena, rețeaua Wiener Linien cheltuiește anual circa 2 miliarde de euro pentru operare și dezvoltare, iar aproximativ 700 de milioane de euro vin din vânzarea biletelor. Asta înseamnă un grad de acoperire de circa 35%, aproape dublu față de București. Celebrul abonament anual de 365 de euro, simbol al politicii de transport ieftin, a fost scumpit din 2026 la 467 de euro. Din 2027, prețurile se ajustează automat cu inflația. Mesajul municipalității vieneze a fost clar: un transport public de calitate are nevoie de un preț corelat cu costurile, nu de un preț înghețat politic.
În Germania, Deutschlandticket permite călătoria nelimitată cu transportul local și regional din toată țara. Abonamentul a pornit de la 49 de euro pe lună în 2023, a ajuns la 63 de euro în 2026 și va costa 66,80 euro din 2027. Guvernul federal și landurile contribuie fiecare cu câte 1,5 miliarde de euro pe an. Chiar și așa, operatorii regionali au raportat pierderi de miliarde de euro, acoperite prin creșteri periodice de preț stabilite după o formulă transparentă.
Tallinn a ales modelul opus: transport gratuit pentru rezidenți, finanțat din taxele locale plătite de locuitorii înregistrați în oraș. Modelul funcționează doar cu un buget local solid și cu costuri de operare controlate strict, condiții pe care Bucureștiul nu le îndeplinește în acest moment.
În toate aceste orașe, prețul unei călătorii simple este de câteva ori mai mare decât la București: 3,20 euro la Viena, față de echivalentul a circa 0,60 euro pentru biletul STB de 3 lei. Raportat la salarii diferența se reduce, dar logica rămâne aceeași: călătorul plătește o parte semnificativă din cost, iar subvenția acoperă restul pe baza unui contract cu indicatori de performanță.
Soluțiile de ieșire din insolvență
Ieșirea STB din insolvență presupune mai mult decât reeșalonarea datoriilor. Planul de reorganizare ar trebui să includă câteva elemente esențiale.
Primul element este un contract de serviciu public cu indicatori clari. Primăria trebuie să plătească pentru kilometri parcurși, punctualitate și calitate, nu pentru acoperirea pierderilor. Costul pe kilometru trebuie publicat și comparat anual cu operatorii din alte orașe.
Al doilea element este separarea gratuităților de subvenția de operare. Facilitățile pentru pensionari, elevi și alte categorii sociale sunt decizii politice legitime, dar trebuie plătite separat și transparent din buget, nu ascunse în pierderile companiei.
Al treilea element este un tarif predictibil. Propunerea de creștere a biletului de la 3 la 5 lei a fost respinsă de Consiliul General în această vară. Abordarea corectă nu este o scumpire bruscă, ci o majorare graduală, legată de inflație și condiționată de reducerea costurilor și de creșterea calității. Ținta realistă pe termen mediu ar fi un grad de acoperire din bilete de 30–35%, comparabil cu Viena.
Al patrulea element este reducerea costurilor logistice. Benzile dedicate cresc viteza comercială, deci reduc numărul de vehicule și de șoferi necesari pentru același program. Electrificarea flotei reduce cheltuielile cu combustibilul, iar monitorizarea digitală a consumului elimină furturile. Un bilet integrat STB–Metrorex ar simplifica sistemul pentru călători și ar reduce costurile de distribuție.
Al cincilea element sunt fondurile europene. Înnoirea flotei și modernizarea depourilor trebuie finanțate prioritar din programe europene, nu din bugetul local deja epuizat.
Cum ar trebui să arate un transport public civilizat
Un transport public coerent înseamnă vehicule care vin la timp, curate și sigure, la un preț pe care călătorul îl înțelege și îl consideră corect. Pentru autoritate, înseamnă un cost controlat și previzibil. Pentru operator, înseamnă un contract care recompensează eficiența, nu pierderea.
„Bucureștenii nu cer un transport gratuit, cer un transport care funcționează. Experiența europeană arată că oamenii acceptă un bilet mai scump atunci când văd autobuze noi, benzi dedicate și intervale scurte între vehicule. Insolvența poate fi momentul de resetare a STB, dar doar dacă este folosită pentru a schimba modelul, nu doar pentru a șterge datorii și a o lua de la capăt”, conchide Adrian Negrescu.
Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize și studii de piață privind economia. În cei peste 25 de ani de existență, Frames a devenit unul dintre jucătorii relevanți în domeniul analizei de business din România, analizele sale adresate investitorilor și publicului larg oferind o perspectivă concretă privind dinamica de business la nivel local și internațional.





0 Comentarii
Lasă un comentariu
Spune-ți părerea — comentariul tău contează.
Fii primul care lasă un comentariu.