Analiză Frames. Protestele oierilor și valul de alerte de salmonella de risc pot arunca în aer brandul ,,made in Romania’’

Protestele oierilor din Piața Victoriei, nemulțumiți de blocarea exporturilor oilor infestate cu pesta micilor rumegătoare și valul de alerte sanitare privind loturi de carne de pui provenită din România cu Salomnella de risc în multe țări din Europa ridică noi semne de întrebare privind calitatea produselor alimentare vândute la export și modul în care sunt respectate condițiile de igienă și siguranță în producție în unele companii din România. Potrivit unei analize realizate de firma de consultanță Frames, toate aceste semnale riscă să decredibilizeze brandul ,,made in Romania’’ cu efecte catastrofale în eforturile companiilor românești de a face vânzări la export, dar și să afecteze sănătatea românilor și încrederea lor în produsele pe care le cumpără zi de zi de la raft. Pe lângă prejudiciul de imagine și consecințele economice, este vorba și despre siguranța alimentară și protejarea consumatorilor români, ceea ce impune controale ferme și intervenția rapidă a autorităților ori de câte ori există indicii că produsele puse pe piață pot reprezenta un risc pentru sănătate. Problemele identificate la unii operatori trebuie anunațate, izolate și corectate înainte ca ele să ajungă să afecteze consumatorii și, prin generalizare, încrederea într-un întreg sector.

Asociațiile oierilor au cerut marți autorităților să găsească soluții pentru a relua exporturile de animale vii în condițiile în care afacerile lor depind de aceste vânzări pe piețele internaționale.

Problema este însă că la nivel european există o alertă de pestă a micilor rumegătoare care interzice aceste exporturi în cazul în care oile nu sunt vaccinate. Iar aici intervine disputa dintre autorități și fermieri.

Pe de altă parte, tot marți, 15 septembrie 2026, autoritățile cehe au anunțat identificarea prezenței bacteriei Salmonella în două loturi de carne de pui provenite din România, comercializate în rețeaua Lidl, după ce pe 11 septembrie Italia a notificat, prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje European (RASFF), identificarea de Salmonella Enteritidis în carne proaspătă de pui produsă în România, în urma unui control oficial.

Potrivit experților de la Frames, aceste evenimente nu par legate la prima vedere însă care, investigate din perspectiva efectelor economice, riscă să producă consecințe economice grave pentru economie, iar marele semn de întrebare este legat de ,,ștampila’’ de certificare aplicată produselor românești.

Și asta într-o perioadă în care exporturile de alimente și animale vii ale firmelor românești au crescut semnificativ în 2026, iar deficitul comercial din zona alimentară s-a redus astfel la 2,25 miliarde de euro în șapte luni.

Experții de la Frames atrag atenția însă că acest fenomen riscă să se transforme într-un dezavantaj major pentru economia românească din cauza provocărilor generate de lipsa respectării normelor de siguranță alimentară de către unii producători, în esență prinși de febra vânzărilor masive cu orice preț.

,,Este singura categorie majoră în care exportul crește de peste 20 de ori mai repede decât importul’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Cele mai noi date ale Institutului Național de Statistică, publicate pe 9 septembrie, arată că, în primele șapte luni din 2026, exporturile României au însumat 58,27 miliarde de euro, iar importurile 77,55 miliarde. Deficitul balanței comerciale a fost de 19,28 miliarde de euro, cu 214,7 milioane mai mic decât în aceeași perioadă din 2025, o ameliorare de 1,1%.

Exporturile au crescut cu 3,1%, importurile cu 2,0%. În iulie, singur, deficitul a fost de 2,82 miliarde de euro.

Pe alimente și animale vii, imaginea pare, la prima vedere, încurajatoare. Exporturile au urcat la 4,51 miliarde de euro, cu 7,9% mai mult decât anul trecut, în timp ce importurile au stagnat la 6,76 miliarde, cu doar 0,3% peste nivelul din 2025.

Sub acest total se ascunde însă cifra care explică întreaga problemă structurală a agroalimentarului românesc.

Descoperirea din defalcarea pe zone

Potrivit experților de la Frames, INS publică, pentru fiecare grupă de produse, și repartiția între comerțul intracomunitar și cel extracomunitar. Aplicată pe alimente, ea arată următoarele.

Din cele 4,51 miliarde de euro exportate, doar 2,40 miliarde au mers către state din Uniunea Europeană. Restul de 2,11 miliarde au plecat în afara Uniunii. În schimb, din cele 6,76 miliarde de euro importate, 5,89 miliarde au venit din Uniune — adică 87% din total.

Calculul care rezultă este fără echivoc. În relația cu Uniunea Europeană, România are un deficit alimentar de 3,49 miliarde de euro în șapte luni. În relația cu restul lumii, are un excedent de 1,24 miliarde.

,,Aceasta nu este o curiozitate statistică. Este definiția numerică a problemei: România vinde marfă brută — cereale, semințe oleaginoase, animale vii — în afara Uniunii, unde concurează pe preț, și cumpără produs procesat, ambalat și cu marcă din interiorul Uniunii, unde se concurează pe încredere și specificație. Diferența dintre cele două fluxuri este exact valoarea adăugată pe care nu o captează’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Toate cele cinci industrii analizate mai jos se așază pe această linie de falie.

Cele patru industrii, pe cifre de vânzări și export

Carnea de pui este singura poveste de succes completă. Producția a ajuns la aproximativ 550.000 de tone în 2024, cu 35% peste nivelul de acum zece ani, și a mai crescut cu 13,7% numai în primul semestru din 2025. Sectorul acoperă circa 98% din consumul intern și exportă de două ori mai mult decât acum un deceniu: 270 de milioane de euro în 2024, față de 140 de milioane.

Structura exportului este însă revelatoare. Bulgaria a preluat cel mai mare volum, 25.833 de tone, pentru aproape 45 de milioane de euro, adică circa 1.740 de euro pe tonă. Franța a preluat mai puțin de jumătate din acest volum, 12.157 de tone, dar a plătit 46 de milioane, aproximativ 3.780 de euro pe tonă. Ungaria, Țările de Jos și Grecia completează topul, cu prețuri unitare de 2.463, 3.601 și, respectiv, 2.890 de euro pe tonă.

Aceeași industrie livrează, așadar, la valori unitare care diferă cu peste 100% în funcție de destinație. Accesul la piețele occidentale nu este o chestiune de volum, ci de încredere — și acolo se joacă totul.

Carnea de porc este imaginea inversă. România este cel mai mare consumator din Uniunea Europeană, cu 38,4 kilograme pe locuitor anual, față de o medie europeană de 31,7, iar porcul reprezintă aproximativ jumătate din consumul total de carne.

În paralel, producția internă acoperă în jur de 20% din necesar. Peste 80% se importă, iar valoarea importurilor a depășit 500 de milioane de euro numai în primul semestru din 2024. Carnea de porc singură generează un deficit anual estimat la circa 830 de milioane de euro, iar doar aproximativ 10% din carnea de porc din magazine este de proveniență locală.

,,Cauza structurală este documentată: numărul de porci abatorizați a scăzut de la 4,6 milioane în 2016 la 3 milioane în 2022, în principal din cauza pestei porcine africane. România produce 1,5% din carnea de porc a Uniunii’’, spun experții de la Frames.

Lactatele repetă tiparul, cu o nuanță importantă. Importurile au depășit pragul de un miliard de euro în 2024, iar deficitul comercial se menține constant peste 700 de milioane de euro în intervalul 2022–2024. Exporturile cresc — în primele două luni din 2026, fabricile de lactate și crescătorii de păsări au livrat peste granițe marfă de peste 85,6 milioane de euro, cu 52,7% mai mult decât în anul anterior, în timp ce importurile au scăzut cu 7%, la 193,9 milioane — dar de la o bază mică și, mai ales, cu o structură nefavorabilă.

Problema este compoziția: România exportă preponderent produse semifinite, cu valoare adăugată redusă, și importă produse premium, gourmet și bio, care se adresează consumatorului urban cu venit ridicat. Brânzeturile reușesc exporturi mai însemnate, dar insuficiente. În paralel, importurile de lapte crud au avansat cu 37,2%, la 38.700 de tone. România produce 2,6% din laptele Uniunii.

Băuturile cer cea mai atentă citire a datelor, pentru că agregatul statistic ascunde exact opusul realității sectoriale.

În nomenclatorul de comerț internațional, grupa se numește „băuturi și tutun”, iar ea este pe excedent: 1,37 miliarde de euro la export față de 696 de milioane la import în primele șapte luni din 2026, adică un plus de 670 de milioane. Excedentul nu vine însă din băuturi, ci din tutun — România găzduiește fabrici ale marilor grupuri internaționale de țigarete, care produc aici pentru piețe externe.

Este, practic, industrie de procesare pe bază de materie primă importată, cu valoare adăugată reală, dar fără legătură cu agricultura românească.

Băuturile propriu-zise merg în direcția opusă, iar vinul este exemplul complet.

România este al șaselea producător al Uniunii și constant în primii 15 la nivel mondial. În 2025 a exportat vin de 38,5 milioane de euro și a importat de 152,2 milioane — un raport de aproape 4 la 1. În 2015, raportul era invers ca dinamică: 24,1 milioane la export față de 44,6 milioane la import. În 10 ani, valoarea exportului a crescut, dar volumul a stagnat, iar deficitul s-a adâncit constant.

Germania, cu 9,4 milioane de euro, și Țările de Jos, cu 8,8 milioane, sunt principalele destinații, iar împreună cu Regatul Unit reprezentau aproximativ 61% din valoarea exportului românesc de vin în 2024. Pe segmentul de băuturi spirtoase, deficitul comercial ajunsese la 443,1 milioane de euro în 2022, de 4,9 ori mai mare decât în 2013.

Explicația structurală este aceeași ca la lactate: suprafața viticolă medie din România este de 0,2 hectare, față de 10,5 hectare în Franța. Fără scală nu există brand, iar fără brand nu există acces la piețele premium.

Merită notat și semnalul de conjunctură: întreaga grupă „băuturi și tutun” a scăzut cu 10,3% la export în primele șapte luni din 2026, cea mai mare contracție dintre toate categoriile majore.

,,Diferența dintre industriile care reușesc și cele care nu reușesc nu este calitatea produsului. Este capacitatea de a construi scară, brand și acces la piețele care plătesc mai mult. Iar accesul la acele piețe — adică exact la piața intracomunitară, unde România are astăzi un deficit alimentar de 3,49 miliarde de euro — depinde, în ultimă instanță, de un singur activ: încrederea cumpărătorului’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Alertele europene privind produsele din România

Potrivit analiștilor de la Frames, argumentul reputațional reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru România.

Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje din UE a înregistrat, în 2024, peste 5.250 de notificări la nivel european privind calitatea și siguranța produselor, în creștere cu 12%, în cadrul unei rețele care a gestionat în total 9.460 de notificări.

Despre produsele din România, Baza publică RASFF Window vizează o gamă largă de alerte, fără să prezinte o statistică concretă. Produsele românești reprezintă însă, din păcate, o prezență constantă în acest mecanism.

Loturi întregi de carne de pui exportată din România au fost reclamate în ultima vreme de țări precum Italia, Grecia, Bulgaria și mai nou și Cehia care au identificat tulpini de mare risc de Salmonella

(conform Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, din cele 2500 de specii Salmonella enteritidis și Salmonella typhimurium prezintă risc pentru sănătatea oamenilor), la carnea de porc s-au reclamat posibile riscuri de boli parazitare (Trichinella, Salmonella) fapt care a dus la risc de restricții la export, la lactate s-au reclamat contaminări bacteriene (E. coli, Salmonella) iar la băuturi substanțe nedeclarate și conservanți interziși cu efecte pe termen lung asupra sănătății. În multe dintre aceste cazuri s-a dispus retragerea mărfurilor românești și s-a pierdut încrederea în calitatea acestora.

„Marea majoritate a producătorilor români respectă standardele’’, spune Adrian Negrescu. ,,Dar unii profită de lipsa de transparență și de intervenție promptă și publică a autorităților competente. Consumatorii au dreptul să știe care sunt care aceștia. România are nevoie de un sistem centralizat de verificare a producătorilor și de dezvăluire a celor care derapează și ne pun sănătatea în pericol. Datele există. Trebuie doar să le facem accesibile”, a mai spus acesta.

„România exportă miliarde de euro anual în UE. Fiecare alertă RASFF este o gaură în această reputație. Italia, Germania, Franța se uită la aceste date. Și își amintesc.”, mai arată analiza Frames.

Important de spus că un studiu dedicat notificărilor RASFF referitoare la România a constatat că numărul lor este redus în comparație cu Polonia și Ungaria, dar și exporturile noastre sunt semnificativ mai reduse, și că nu se poate stabili o corelație strictă între notificările privind producătorii români și evoluția exporturilor alimentare naționale.

Unde se manifestă, atunci, riscul reputațional

Potrivit analiștilor, riscul reputațional nu se manifestă ca o cădere de volum. Se manifestă ca un plafon de preț — și, mai ales, ca un plafon de destinație.

Argumentul se vede cel mai bine în datele avicole. România livrează spre Bulgaria la circa 1.740 de euro pe tonă și spre Franța la aproximativ 3.780. Diferența nu ține de costul de producție, ci de segmentul comercial în care intră marfa: produs de bază, vândut pe preț, versus produs procesat sau de marcă, vândut pe specificație. Accesul la al doilea segment presupune audituri, trasabilitate documentată și un istoric de conformitate pe care cumpărătorul îl poate verifica înainte de contract.

Iar aici se închide cercul cu defalcarea INS. Piața pe care România nu reușește să pătrundă cu valoare adăugată este exact piața intracomunitară — cea unde cumpărătorul are cele mai multe alternative, cele mai stricte proceduri de calificare a furnizorului și cea mai mare sensibilitate la istoricul de conformitate. Excedentul extracomunitar de 1,24 miliarde de euro se obține vânzând marfă brută unor cumpărători care nu întreabă nimic despre trasabilitate. Deficitul intracomunitar de 3,49 miliarde se produce pentru că, la marfa procesată, întreabă.

,,Pentru că RASFF nu identifică operatorul, o notificare nu poate fi atașată firmei responsabile. Ea se atașează, în percepția cumpărătorului, originii. Rezultatul este o externalizare perfectă a costului: producătorul cu probleme suportă o fracțiune infimă din consecința reputațională, iar restul se distribuie pe toți ceilalți exportatori români din aceeași categorie’’, arată specialiștii.

„Ajungem astfel într-o situație absurdă: un consumator suficient de perseverent poate afla singur informații esențiale pentru trasabilitatea unui produs, pentru că RASFF indică numărul ștampilei ovale, o combinație unică de litere și cifre prin care poate fi identificată unitatea autorizată care a manipulat produsu, dar acestea nu îi sunt prezentate într-o formă simplă și imediat accesibilă. Iar când vorbim despre alerte sanitare repetate și despre riscuri pentru sănătate, transparența nu mai este o chestiune de imagine, ci una de siguranță alimentară. Autoritățile trebuie să intervină ferm, să verifice dacă produsele provenite de la operatorii semnalați ajung și pe piața din România și să se asigure că orice risc este identificat și eliminat înainte de a ajunge la consumatori”, afirmă consultantul.

Efectul se propagă în lanț. Producătorul care respectă strict normele sanitare, investește în laboratoare proprii, în sisteme de trasabilitate și în certificări nu poate valorifica această investiție comercial, pentru că nu există un mecanism prin care diferența să devină vizibilă. Într-un cont de profit și pierdere, conformitatea apare atunci exclusiv ca o creștere a costului. Este selecție adversă în forma cea mai pură: piața nu poate recompensa comportamentul pe care îl declară dezirabil.

Pentru consumatorul român, mecanismul este identic. El poate compara, în treizeci de secunde la raft, prețul pe kilogram, lista de ingrediente, valorile nutriționale și țara de origine. Nu poate compara istoricul de conformitate al producătorului. Plătește, în consecință, același preț pentru niveluri de risc pe care nu are cum să le distingă.

 Cum facem ca produsele românești să devină mai valoroase la export

Potrivit analiștilor de la Frames, soluția nu este un clasament al producătorilor construit din date care nu permit atribuirea. Este un sistem în care atribuirea devine posibilă, iar acest lucru se poate face în trei pași, în ordinea dificultății.

Primul, cel mai simplu: publicarea voluntară, de către producători, a unor date structurate de conformitate — rata neconformităților raportată la volumul produs și la numărul de probe prelevate, proporția depistărilor prin autocontrol față de controale oficiale, timpul mediu de la depistare la retragere și recurența pe același flux. Sunt patru indicatori care măsoară transparența, spre deosebire de numărătoarea brută, care măsoară altceva.

Al doilea: agregarea publică, de către autoritatea națională, a datelor pe care le deține deja din controalele oficiale, într-un format consultabil. Informația există în ANSVSA, ANPC și în sistemul de alertă. Nu este structurată pentru a fi folosită de cineva care ia o decizie de cumpărare, fie el consumator sau importator.

Al treilea, cel mai lent: susținerea, la nivel european, a unei extinderi a informației publicate în RASFF Window către identificarea operatorului în cazurile cu risc grav confirmat. Este o schimbare de reglementare, nu una administrativă, dar este singura care ar muta definitiv costul reputațional de la origine la firmă.

De la alertele alimentare la credibilitatea pe termen lung

În primele șapte luni din 2026, România a avut un excedent alimentar de 1,24 miliarde de euro în comerțul cu state din afara Uniunii Europene și un deficit de 3,49 miliarde în comerțul cu statele membre. Vinde brut acolo unde nimeni nu întreabă și cumpără procesat de acolo unde toată lumea întreabă.

Exportul alimentar crește cu 7,9%, iar importul stagnează la 0,3% — ceea ce înseamnă că direcția s-a corectat. Dar corectarea se face pe volum de marfă brută, nu pe valoare adăugată. Singura industrie care a inversat complet raportul, avicultura, rămâne blocată la un preț mediu pe tonă care variază cu peste 100% în funcție de cât de mult are încredere cumpărătorul.

Marea majoritate a producătorilor români respectă standardele, iar sistemul european de alertă funcționează: în majoritatea notificărilor documentate, loturile au fost reținute, returnate sau retrase înainte de a ajunge la consumator.

,,Problema nu este siguranța alimentară. Problema este că, într-un sistem în care neconformitatea nu poate fi atribuită unei firme, ea se atribuie unei țări — iar conformitatea, la rândul ei, nu poate fi recompensată. Asta nu este o chestiune de imagine. Este diferența dintre 1.740 și 3.780 de euro pe tonă, înmulțită cu fiecare tonă pe care România o vinde în afara Uniunii pentru că nu reușește să o vândă înăuntru’’, mai arată analiza Frames.

Dacă românii ajung să afle din alertele altor state despre probleme asociate unor produse fabricate în România, în timp ce acasă nu pot identifica rapid operatorii implicați și măsurile luate, efectul poate fi devastator pentru încrederea în sistemul de control. Iar dacă suspiciunea se extinde, pe nedrept, de la câțiva operatori la întreaga industrie alimentară românească, consecințele economice pot deveni uriașe: producătorii care respectă regulile riscă să plătească reputațional și comercial pentru probleme pe care nu le-au provocat, atât pe piața internă, cât și la export.

„Aici este pericolul major. O problemă de siguranță alimentară insuficient explicată și gestionată poate deveni foarte repede o criză de încredere. Iar încrederea pierdută de consumatori și de partenerii comerciali se recâștigă mult mai greu decât se pierde. Dacă nu separăm rapid și transparent producătorii care respectă standardele de cei la care apar probleme, riscăm ca nota de plată să fie achitată de întreaga industrie alimentară românească și, în final, de economia României”, a mai spus Adrian Negrescu.

Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize și studii de piață privind economia. În cei peste 20 de ani de existență, Frames a devenit unul dintre jucătorii relevanți în domeniul analizei de business din România, analizele sale adresate investitorilor și publicului larg oferind o perspectivă concretă privind dinamica de business la nivel local și internațional.

Surse: Institutul Național de Statistică, Comunicat de presă nr. 224 din 9 septembrie 2026 — Comerțul internațional cu bunuri în luna iulie și în perioada 1.I–31.VII 2026; Comisia Europeană — Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje (RASFF) și Raportul anual al Rețelei de Alertă și Cooperare 2024; ANSVSA; Oficiul Național al Registrului Comerțului; Academia de Studii Economice București; Organizația Internațională a Viei și Vinului; APEV România; literatură academică privind notificările RASFF referitoare la România. Soldurile pe grupe de produse și repartiția intra/extracomunitară sunt calcule Frames pe datele INS.